Timpul omătului
Încă sleit, timpul s-așarnă
Să frigă mâini, obraji să ardă,
Să umple sol, alb să nu piardă
O pururi, pură, castă iarnă.
Se plimbă-n nori stafii grizate
Suflând cu rece picuri-sticlă,
Făcând drum patinoar-replică...
Presărând, fără ales, din moarte.
E ca supliciu exersat
Vrând să testeze îndurare,
Luând zi să facă noapte mare;
Un preaviz d-"end" înghețat...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
| dandanache [din public] a spus pe 4 septembrie 2014: |
| Slab, un fel de Bacovia fara lirism (vlaga). |
| Emil Papadopol [din public] a spus pe 5 septembrie 2014: |
| Ei na! Nu stie omul ce-i aia lirism si de aceea ii spui vlaga? |
| Daniel Aurelian Rădulescu [autorul] a spus pe 5 septembrie 2014: |
N-aș fi intervenit, căci sunt ca într-un conflict de interese, dar o fac pentru a lămuri ceea ce fiecare înțelegeți prin lirism. Oare, siropos? Căci poezia însăși este genul liric, cum proza este genul epic, cu sau fără vreo... vlagă. Asta pentru un ajutor în eventuale viitoare critici, învățând printre altele și câte ceva despre ce înseamnă ironie, care trebuie să aibă obiectul, ca în instanță, nu o exprimare primitivă și neînțeleasă, dintr-o lamentabilă exprimare... culturală, cu aia, na,slab vlaga!
Dandanache, dar să știm și noi!
PS. Pe fond sunt de acord cu critica, dar și aceasta e o formă de artă, vă comunic! |
