Ecou de toamnă
Cerul sufletului plouă cu lacrimi reci,
mă inundă un potop de vagi sentimente,
s-au depus în mine precum sedimentele,
mă duc în valea cu suspine și tristeți.
Amintirile tale sunt frunze îngălbenite,
desprinse parcă din pomul timpului perfid;
S-au așternut în mine sterpe dorințe,
aud ecoul toamnei...
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre văi
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre galben
- poezii despre frunze
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.