După moarte
Rotind cosmic sufletul și trupul
Invadez doar încercări modeste,
În care predici neînduplecate
Poartă miei spre căile celeste.
Ghiftuit de cărți și-nsingurare
Sufoc pământul cu-oprobiul idiot
Din care-analfabeții ajung pe bolta
Spovedaniei cu crezul în Irod.
Pun preț pe nuferii îngemănați
Ce părăsesc spirala de nămol
În care doar ideea cu secreții
De calomnii rămâne-n trupul gol.
Mi-i sufletul otravă pusă-n floare
Și zugrăvesc onoarea care nu-i,
Lumina ei se scaldă în mireasma
Morții ce-și atârnă coasa-n cui.
Rotind și sufletul, și trupul, și
Propriul crez ieșit din ochi de foc,
Gândesc la clipa care mâine
Nu va avea lumină să mă-ntorc.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre moarte
- poezii despre viitor
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre spovedanie
- poezii despre onoare
- poezii despre oi
- poezii despre nuferi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.