Paharul cu venin
Când neputința ne cuprinde
Zăngănim paharul cu venin,
Iubirea noastră pare că se vinde
În crâșma unui fioros destin.
Tu ieși pe ușă și eu ies pe geam,
Nici raza amintirii nu ne leagă,
În mine tot trecutul e balsam,
Prezentu-aduce moartea în desagă.
Nu neputința, ci-ndârjirea noastră
De-a îmbuiba paharul cu venin
Lăsă în urmă o lumină-albastră
Crucificând iubire și destin.
Ne-om întâlni cândva sau sunt iluzii,
Visele noastre tocite-s în trecut?
Răspunde-va durerea cu perfuzii
În sângele tăcerii din sicriul mut!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre durere
- poezii despre amintiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.