Un mic tablou
O zi nouă. O plajă de oameni
se vede prin fereastra mea,
ca un tablou de puzzle-uri bine potrivite.
Stau rezemată de parapet la limita
zonei de confort propriu și mă întreb
dacă trebuie să mă cufund în acest tablou.
Mă tem să nu rămân în el,
Chiar dacă, cine știe.
poezie de Marzena Mackojc din Femeile și ciocolata (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marzena Mackojc. [Vezi poezii despre plajă, poezii despre limite sau poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.