Raiul românilor
Să fim copii? Am fost copii!
Și vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinți trăiește
Purtând spre cer sufletul sfânt.
Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniștii divine,
Pun pâine pe mormânt și flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.
Să fim copii? Suntem copii
În fața crucilor ce cresc
Sub iadeșul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.
Că, Doamne, țara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Și pentru asta o iubesc!
E sfântă dragostea-ntre noi:
Copii, părinți, apoi bunici,
Că de la mare până-n munți
Raiul românilor e-aici!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.