Îţi las zălog un mac

Te regăsesc ades în necuvântul serii,
În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac,
Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării
Ţi le trimit prin fluturi ce-n zboruri îşi desfac,

Mov aripi de saten să-ţi mângâie durerea,
Cu praf de acuarelă pe buze să-ţi picteze,
O lacrimă de-alean să-ţi tulbure privirea,
Cu flori turcoaz de stele un vis să-ţi contureze.

În adieri de şoapte poţi desluşi chemări,
Minute-mpotmolite de timp pietrificat,
Un înger adormit în cuib de neuitări
Şi-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat.

Am să te-ating o clipă cât minte să mă ţii,
Voi fi un amănunt în zodie de vânt,
Dar visul este vis. N-am cum să vin, să-mi fii,
Zălog îţi las un mac în fiece cuvânt!

Păstrează-l în albumul cu amintiri perene,
Iar dacă-n stoluri gânduri vor amuţi de ploi,
Uitări să-ţi lege ochii cu flori de sânzâiene,
Ne-om regăsi în raiul visat de amândoi.

Refugiu să găseşti sub cruci de rugăciune,
Alin să-ţi fie fluturi cu trupuri de brocart,
Sub pleoape să porţi îngeri, tăcerile-ţi vor spune:
Pahar de vis şi cer cu tine-am să-l împart!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Votează! | Copiază!