Spășită
În genunchi mi-am tors speranță
din fuiorul viețuirii,
norocului să-i țes treanță;
cu drama nefericirii.
În genunchi mă plec pioasă
la altar de rugăciune,
când conștiința mi-apasă
suflet rătăcit prin lume.
În genunchi voi sta spășită,
până aripi îmi vor crește.
Ca-n lume neprihănită
să-mi duc destin de poveste.
În genunchi îmi duc menirea
printre îngerii din Ceruri,
să le caut nemurirea
gândurilor puse-n versuri.
Sufletu-n genunchi rămâne,
invocând Divinitate,
gândurile de-a-mi rămâne
cuprinse-n pagini de carte.
În genunchi mă voi întoarce
pe pământ, la altă viață.
Îngerii de-mi vor preface
sufletul, într-o speranță.
poezie de Maria Filipoiu (12 iulie 2014)
Adăugat de Un prieten
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre gânduri
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre noroc
- poezii despre nefericire
1 apostol bologa [utilizator înregistrat] a spus pe 15 iulie 2014: |
Bunicică poezia, cam simplistă însă. Și o obervație pentru viitor: Repetiția, gen În genunchi, trebuie evitată. |
2 Ionel Innel [utilizator înregistrat] a spus pe 16 iulie 2014: |
Frumoasă poezeaua. Trăiască poieta! |
3 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 16 iulie 2014: |
Ionel Innel, știu cât de mult îți place poezia, o lume pe care și eu o iubesc. |
4 Agamiță [din public] a spus pe 18 iulie 2014: |
Pentru voi, poezie înseamnă "cățeluș cu părul creț" coteț, etc. Poezia este un joc inteligent de idei și imagini... |
5 Sergiu Băniciou [din public] a spus pe 18 iulie 2014: |
Cățeluș cu părul creț Mușcă-l pe acest isteț. Fă să-i tremure tichia Ca să simtă poezia |
6 Agamiță [din public] a spus pe 18 iulie 2014: |
Poezia aceasta denotă sensibilitatea autoarei. Din păcate, tehnica nu e la nivelul cerut. Căutarea febrilă, insistentă a rimelor conduce la expresii cel puțin bizare: "norocului să-i țes treanță" Treanța este o cârpă mizerabilă. Acest efort pios, în genunchi, torcând din fuiorul viețuirii, are ca rezultat o treanță... Și știți de ce e treanță, și nu giulgiu, mantie sau voal? Pentru că treanța rimează perfect cu speranța. Din păcate, celelalte rime, sunt departe de a fi perfecte: speranță/viață, rugăciune/lume, crește/poveste. Tematic vorbind, excesul de pioșenie, mersul în genunchi în fiecare strofă conferă lucrării o notă de artificialitate, Dar semnele de talent sunt clare, autoarea poate să-și desfacă aripile și să zboare mai sus. Eu îi urez succes. |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.