Cenuşa speranţei

Infirme vorbele pe buze
Se-ntrec în stih de rugăciuni
Încât se încovoaie cerul
În vatra plină cu minciuni.

Ne amăgesc de ani de zile
Hulpavii care vând iluzii
În timp ce sufletele crapă
În strigăte cu vechi concluzii.

S-a tot bătut toba în toate
Şi ţara-i târâită-n haos,
Degeaba preoţii se roagă
La cartea sfântă din pronaos.

S-a zis şi zicerea e fum
Deşi în lege e scris bine
Că nimeni n-are drept să fie
Călăul tău, călău şi mie.

Mai e încredere în omul
Ce se înalţă peste trepte
Uitând de mamă şi de neam,
De binele ce stă s-aştepte?

Sunt vânătorii de iluzii,
Sunt detractorii, decadenţii,
Au înecat ţara-n mocirle
Jurând pe biblie ca drepţii...

Dreptatea lor e o minciună,
Ciuperca morţii prinsă-n steag,
În vatra a rămas cenuşa
Speranţei ce renaşte-n prag.

Infirme-s vorbele pe buze,
În preajma lor e frământare
Din care desluşim scânteia
Vocalelor de-nverşunare.

Cum nimeni nu-i presus de lege –
Otrava care o îndurăm
S-o împărţim cu toţi frăţeşte:
Nu vă-nduraţi? Vă obligăm!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!