Bâlciul deşertăciunilor

Din Mauriciu venea Fabriciu,
din oraşul Bristol primeam un pistol,
în Perpignan a crescut un bostan,
lăsăm în urmă cetăţi şi mustăţi,
băieţelul din şezlong este văr cu Fam Van Dong,
mai lăsaţi voi jocurile, poezia, focurile,
un avion a căzut în şezut,
pasagerii, pionierii, inimile, creierii,
tara-ta-ta, goarnele au sunat,
tara-ta-ta într-un glas au cântat,
mulţumim din inimă porticului,
mulţumim din inimă tăticului,
dar tăcucul s-a-necat cu un os de peşte plat.
Voci de oameni debitează, piaza rea rămâne piază,
spânzuraţi în piaţă joacă tontoroiul meargă-treacă,
trădători sunt peste tot, şi atipici şi în lot,
nu zdrobirăţi voi trecutul, dar îşi duse iapa mutul,
ce păcat, ce păcat că piticul fu-mpuşcat,
dar ce bine, dar ce bine, hoarda gnomilor revine,
conferinţe şi congrese, feţe noi şi multe fese.
******************************************
Plecând urechea, vocile tăcute,
iubita-mi spuse, fii senin, senil.
Eu cred în bucuriile durute,
iubita mă întreabă, eşti copil?
Eu cred în fugile lui Bach pe dealuri,
îl văd pe Johann Serbastian sărind,
noi înotăm cu disperare între maluri,
cadavrele de clovni se văd pe grind.
La mijlocul vieţii e pădurea
obscură ca o carte din vechimi,
dăm bir cu toţi fugiţii, vine Ciurea
şi spune că e rege între mimi.
În adâncime de tunel te chem, iubito,
acolo vom fi iar ca-n Paradis,
tu îmi cântai şlagăre vechi, aya, celito,
uitând că viaţa e un vis, puţin mai trist.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!