Fără făptuire
bate-un vânt ca turba neagră, orizontul
el pune-n priviri clepsidra unui alb născut din spuma
mării, gândul
o mână agață încă cerul și strigă
urăște-mă dar nu tăia în felii timpul
într-o încapere goală, a lumii, un nud stă aplecat
și rugă ține
din gânduri fă-mă Doamne din nou fecioară-n trup
și din lume adună-mă
simbol să fiu pentru suflete uitate
și-n încaperi cu frig, pereți, Tu Doamne construiește
din lut un chip fără de păcate
dă Doamne să fie dragoste și fericire
rupe o creangă a cerului minune
și peste oameni, Tu, apleacă
încă odată mărul
dar fără păcatul făptuirii
poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre simbolistică
- poezii despre nuditate
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.