Iubire cu erată
de mi-ar fi dat să cer, aș mai trăi o viață,
aceeași, dar văzută cu ochii de acum.
de ce? m-ați întreba... v-aș spune, clar, în față:
aș vrea să-mi scriu finalul la ultimul volum.
finalul? ce vă miră, e unicul cuvânt
și prima mea durere cu lacrimi pe obraz,
e mama mea de-a pururi și tatăl meu cel sfânt,
e dulcea fericire și cel mai greu necaz.
de mi-ar fi dat să cer, dar cine poate cere
ceva ce nu-i al lui și nu a fost vreodată?
pe veci mă resemnez în neguri de tăcere,
volumul meu s-a scris: iubire cu erată.
poezie de Ionuț Caragea din Suflet zilier (2011)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre ochi
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.