Le port în vioară
Sunt toate-n vioara mea dogită:
Și cântul și chiar moartea pripită.
Arome plouă din frunzele de dud,
Se-ascund în vioară și totuși n-aud.
Stele se-ncheagă în vin acrișor,
Amurgu-i greu ca un cântec de dor.
Tinerețea credeam că-i sac fără fund,
Amintirea-i bătrână-n care m-ascund
Sub vălul anilor trecuți m-alint,
Vioara sună-n nuanță de-argint.
De stinse iluzii ațoase mă tund,
Să pot în căsuță de melc să m-ascund.
poezie de Stelian Platon (12 mai 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre tuns
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.