Vorbitul în pat
Vorbitul în pat ar trebui să fie floare la ureche
Pentru cei care dorm de-amar de vreme-alături:
Efigia a două persoane apropiate și oneste.
Totuși, din ce în ce mai mult, timpul se scurge-n tăcere.
Neliniștit și discontinuu, vântul dincolo de ferestre
Adună și dispersează nori de culoare gri-murdar
Și orașe întunecate se înalță deasupra zării.
Nici unuia dintre ei nu-i pasă de noi. Nu ne este clar
De ce la această distanță unică de singurătate
Devine tot mai dificil să găsim cuvinte
Care să fie-n același timp și tandre și adevărate,
Sau și crude și neadevărate.
poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre oraș
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.