Între două intenții
nu știu dacă zbaterea ochiului stâng
alteori celui drept e un semn
sau o durere
țintuită pe propria-mi bătrânețe sau
e așa un fel de rană
dintr-un război cu mine însumi
sub toate dărămăturile astea
a rămas doar liniștea
ca o toamnă
golașă
în mijlocul zilei
nu prea am timp să developez fiecare clipă
aerul rarefiat îmi scurtează orizontul
teama se lipește de mine
ca un aluat
cresc și mă descojesc printre
lucrurile transformate în nisip
îmi sprijin capul pe întunericul
lăsat peste mine și
mă gândesc cum ar fi dacă
toate trenurile ar opri la capătul lumii
iar Dumnezeu ivit dintre umbre
mi-ar face semn ca și cum ar fi ultima plecare
nu știu dacă zbaterea ochiului stâng
alteori celui drept
e un semn
însă știu că
noaptea aceea va fi o noapte de vară
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre trenuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre război
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.