Absurd one
Orice ating se preface în aur.
Merg în pustiu, îl caut pe Dumnezeu, pe Faur.
Am părăsit câmpia înmiresmată.
Nimic nu există, totul pare, deodată.
O buhă-mi țipă-n urechea stângă,
Lacrima râsului începe să plângă.
Cuvântul fugar se strecoară cu teamă,
Ca un lup către stână.
Fericirea cu moartea se-ngână.
Azi, iarna vrajbei noastre,
Cu vrajbă nouă s-a-năsprit,
Dar lupul, că-i flămând e pedepsit.
Spune ce bei, lupule?
Lapte negru, omule.
Spune ce bei, focule?
Șoaptă, geamăt, omule.
Spune, ce bei, ștreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonțule?
Sânge,. Spaimă, omule.
Ah, atuurile morții,
Ah, absurdele proporții.
Trump of Doom, tritonule.
Spune, spune, omule.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre lupi
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre spaimă
- poezii despre râs
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.