Ruga piţigoiului

Ţâţândei, a venit iarna
Dar mai e pân' la Crăciun,
Când tot omul taie porcul
Şi mănâncă ce e bun.

Aştept şunca aburindă,
Să gust şi eu din ea
Atârnată sus la grindă
Asta e plăcerea mea.

Fraţii mei sunt pe drum
S-adune ce se găseşte
Pe viscolul ăsta nebun
Şi zăpada o troieneşte.

Ciocârlanii afurisiţi
Îi alungă pe cărare,
Îi ceartă şi îi gonesc
Când au ceva de mâncare.

Creştine! Taie pe Ghiţă
Care a căzut, săracul
Zi şi noapte el guiţă
De a speriat tot satul.

Eu vreau să ciugulesc
Şunca lui pusă la grindă
Să o mai şi înfrăgezesc
Zi şi noapte stau în tindă.

Vino, Crăciunule odată
Să ai grijă şi de noi,
Vino, iarnă cu zăpadă
Şi voi, sănii cu zurgălăi.

Copiii, la derdeluş
Cu micuţele lor săniuţe,
Eu flămând şi pofticios,
Să gust din şunculiţe.

C-aşa-i datina străbună,
Pe care o sărbătorim,
Cu belşug şi voie bună,
Asta-i tot ce ne dorim!

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!