Epitaf
Când am murit întâia oară, nu s-a schimbat nimic;
Au urmat niște zile fade, după mai vechi tipic.
M-am ținut dreaptă, cu fruntea sus sub crugul cel ceresc,
Deși n-am avut curaj spre luna nouă să privesc.
N-am îndrăznit privi nici ploaia care cânta-n cădere,
Iar sub coaste mi se trezise o altfel de durere.
Când am murit din nou, m-au îngropat adânc și,-întru Domnul,
Au rostit știutele cuvinte să-mi sfințească somnul.
Mi-au pus coroane-alături din flori și frunze, petale moi;
M-au coborât în groapă-într-un sicriu de lemn, apoi.
Acum eu zac aici cu oasele-înnegrite ca tutunul,
Veghind cum trec pe lângă mine viermii, unul câte unul
epitaf de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Cartea "The Portable Dorothy Parker Paperback" de Dorothy Parker este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Nu este introdusă data nașterii pentru Dorothy Parker. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre viermi
- poezii despre somn
- poezii despre schimbare
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre lemn
- poezii despre fumat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.