Mărturisire
Azi nu mai simt pustiul din ultimile veri,
Din toamnele trecute, din ierni, din primăveri.
Îmbrățișând tot cerul și tot ce e sub soare,
Mă liniștesc în frunze, lumină și culoare.
La gând răzleț dau aripi și mă confund cu zarea,
Nici "mâine" nu există și nu-i nici așteptarea,
Păstrez această clipă, o strâng cu bucurie
Și o așez cu grijă-n albastra veșnicie.
poezie de Iulia Comaniciu (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre vară
- poezii despre toamnă
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre lumină
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.