Cerul
Aș încerca din nou, a mia oară,
Să aflu la întrebări răspuns.
Adesea cerul serii mă-nfioară,
Parcă e un zid de nepătruns.
Mă uit năuc, tânjind spre stele,
Pe veranda casei nu am stare,
Undeva, acolo, sunt visele mele,
Între Almaach și Ursa Mare.
De mii de ani misterios și rece,
Ești o enigmă greu de descifrat
Într-o clipită viața-mi trece, tu
Șirag de perle ca un împărat!
Prea filozofic de îmi este felul,
Infinitule, o să-mi rămâi dator!
Nu voi dezlega în veci misterul
Și mă voi stinge tot neștiutor!
poezie de Alex Dospian (ianuarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre perle, poezii despre ignoranță sau poezii despre filozofie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.