Bietul "Zdreanţă"

Cine credeţi că, se crede
C-ar fi cineva în viaţă?
Este cel ce nu se vede
Că nu-i alta decât "Zdreanţă"

Când unii, din interese,
Îl vorbesc de bine-n faţă
El se umflă şi îşi iese
Din fire; sărmanul "Zdreanţă"!

Dar de-ar şti c-aceiaşi semeni
Ce-azi în slavă îl ridică,
Mâine, doar cu schimb de termeni,
Ca pe-o "Zdreanţă" îl critică.

Şi de ce o lume-ntreagă
În eroare să se-afunde?
O, sub haină de-aur largă
Doar o "Zdreanţă" se ascunde...

Îmbătat de tămâierea
Linguşirii fără preget,
--Care-i mai dulce ca mierea--
Bietul "Zdreanţă", cu un deget,

Crezând că-i ceva în viaţă,
Socoteşte-n slaba-i minte,
--Bietul clovn, biata paiaţă!--
Că lumea o dă-nainte.

Cât i-ai spune că, în lume,
Nu e decât o paiaţă,
El consideră că-s glume.
"Zdreanţă" minte nu se-nvaţă...

poezie de Nicolae Martinescu (12 noiembrie 1981)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!