Imn iubirii mele cea dintâi aleasă
Furat am fost de-a cerului mistere
Când taine noi din carne dezgropam,
Curând s-au stins în legănări aptere
Și n-am sfârșit nici azi ce căutam.
Te-am limitat în seri teologale
Șoptindu-Ți tot mai sincer: "Nu pleca"!
Cu ochi dogmatici ți-am ieșit în cale
Crezând că-așa Te voi îndupleca.
Prezenței Tale nu cred ca vreodată
Să-i înțeleg misterul voi putea
Mă-nvăluie când pare-ndepărtată
Dar pleaca iar când mă avant spre ea.
Te-am întâlnit în versuri prima oară
Un dor aprins din piept de Dumnezeu,
De-atunci mi-ai curs în vine de fecioară
Și M-ai durut când Te-am durut și eu.
Deși presimt că mâine va să vie
Să-mi dea târcoale nimfa vinovată,
Mă sprijin azi în poezie
Mai mult ca ieri mai mult ca niciodată.
poezie de Cătălin Varga (noiembrie 2013)
Adăugat de Cătălin Varga
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre virginitate
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
- poezii despre sinceritate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.