Pânda
M-am prefăcut în lup ce-aleargă
Pe câmpii-ntinși ai neputinței,
Cu inima bătând să-mi spargă,
Adâncul, corzile ființei.
Te căutam în umbra deasă,
Pândind, în foșnet de pădure,
În urma fragei neculeasă,
În bobul fructului de mure.
Mă culcușeam lângă poiană,
La firul apei șoptitoare
Cu botu-n înspicata-mi blană
Și fremătând de nerăbdare.
Slăbit, în haina mea cea ruptă,
-Privirea-mi doar împătimită-
Te savuram cu burta suptă
Și-nchipuirea-mi înrobită.
Te-am dăltuit în versuri sacre,
Te-am desenat umil pe file
Și se scurgeau de-a rândul, acre,
De-a valma, zile dupa zile.
Mă osteneam întreaga noapte
În ascunzișul meu la pândă
Primind doar izul verii coapte
În existența mea flămândă.
Urlam neputincios spre lună
La amintirea-ți renăscândă
A ochilor căprui cu bună,
Privire umedă și blândă.
În taina nopților apuse,
Căutarea-mi fu curând curmată
De foamea care mă răpuse,
O, căprioară, nevânată!
poezie de Ionel Adrian Gugea (18 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre zile
- poezii despre vestimentație
- poezii despre versuri
- poezii despre vară
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi căprui
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.