Leagănul bocancilor pe un pervaz
Bocancii soldaților ațipesc pe un pervaz,
Smuls din fereastra lumii boțite,
Cutreierând vise din macaz în macaz,
Descălțați de ei înșiși, și fără cuvinte.
Bocancii aceia cu glod din infern,
Și cu speranța în pereți, coșcovită,
Trăiesc moartea însăși prin glonțul etern,
Și viața întreagă ce-o să-i înghită.
Bocanci ai tranșeelor săpate -n cuvinte
Ce învârt în suflet mori de vânt,
Siberiilor ce vin să te alinte,
Când nici nu ești înscris la cuvânt.
Bocancii aceia de dor și baladă,
Ce-și caută drum fără porunci,
Sunt obosiți și sătui să mai vadă
Cum omenirea doarme-n papuci...
Papuci ai trădării, ațipind liniștiți
În pacea vândută sirului de călăi,
Continuu rozând călcâie de sfinți,
Continuu cărând în ceruri noroi!
poezie de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre trădare
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.