Destine
lumile își dosesc rănile în noroiul timpului
uitând că țărâna și apa
formează lutul prin care trupul a căpătat suflu de viață
malurile apelor veștejesc privirile
pentru ochiul
care nu-i decât vremelnic în timp
doliul este păcatul
în lipsa luminii și-a întunericului
m-am trezit în tresăritul unei clipe
dintr-un sunet trecut ghearele din mine au desfăcut virginități
imaginare
trupurile mă ascund de frigul fierbinte
nopțile mă numără în cruci
fără destine
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre apă
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre sunet
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.