Singurătatea demiurgului
Obosit și disperat de atâta tăcere,
luptătorul puse mâna pe tun,
și trase o salvă direct în cer!
Din gaura făcută în cer,
începu să curgă singurătatea lui Dumnezeu.
Preoții se înghesuiau să își umple templele,
bancherii să își îndumnezeiască puterea,
iar oamenii, și ei, cu oale, cu găleți, cu butoaie...
Doar îngerii, cuminți, și cu o oarecare indiferentă,
repetau întruna,
"precum în cer așa și pre pământ",
"precum în cer, așa și pre pământ"...
Tu ce făceai pe vremea aceea, cititorule?
poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octav Bibere. [Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre singurătate
- poezii despre mâini
- poezii despre indiferență
- poezii despre bănci
- poezii despre artilerie
- poezii despre Dumnezeu
1 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 30 octombrie 2013: |
| Eu mă gândeam la Octav Bibere și-mi ziceam, uite domle un blasfemiator! |
2 Kitzy Bush [din public] a spus pe 30 octombrie 2013: |
| Asa e, doamna Veta, aveti perfecta dreptate, fac pacate si noroc de cititori buni si vigilenti ca domnia voastra. Intrebarea de la sfarsit nu face parte din poezie, dar am vrut sa schimb si eu o vorba cu cineva... Multam fain! |
3 Cristian Iorgulescu [din public] a spus pe 30 octombrie 2013: |
| Ce om afurisit! Uite-te cum astupa gura la lume, ti-e drag sa -l citesti doar cand dai boala la dusmani si scapi de saracie. |
4 Mihai Arin [din public] a spus pe 30 octombrie 2013: |
| Frumoasă și reușită prima parte. A doua, mai puțin. |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 31 octombrie 2013: |
| D-le, Octav intrebarea din final e cumva destinata sa testeze atentia cititorilor? Daca lectorii dvs. sunt oameni atunci isi umpleau damigenele, canistrele si butoatele sparte cu nectar de solitudine divina. Daca sunt ingeri, neavand damigene (nici macar crapate) recitau formula aia fatalista : "precum in cer asa si pe pamant". Iar daca erau po(i)eti, curgeau asemenea nectarului spre timpanele si inimile sparte ale cititorilor. Poezia e destul de omogena, n-are parti mai bune sau mai slabe. Asta e una din putinele ei calitati. |