Vine o zi
Vine o zi când zidurile cad singure
fără să aștepți surparea timpului;
printre file plânse
găsești sufletul îngălbenit
aerul ia forma gurilor uscate
coși cămașa cu flori false
ieșind în lume
desculț
departe
sfâșiat
în zile impare
nu ai urechi pentru urletul deșertului
nici să privești înapoi
nu ai timp să numeri gânduri
nici să-ți faci mătănii
pașii trec dincolo de ruine
în lumea pe care ai lăsat-o într-un ieri
fără indigo
fără sunete
cu-aceeași privire așteptată
de valize cu ceață
credeai că nămolul ascunde numai nuferi
că orice piatră se poate șlefui?
fii veselă, toamnă,
sunt mai galbenă ca tine!
uite
îți las cămașa mea
s-o împarți celor ce vor rămâne.
poezie de Luisa Neruț
Adăugat de Georgeta Vișovan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre galben
- poezii despre zile
- poezii despre urechi
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.