Vine o zi

Vine o zi când zidurile cad singure
fără să aştepţi surparea timpului;

printre file plânse
găseşti sufletul îngălbenit

aerul ia forma gurilor uscate
coşi cămaşa cu flori false
ieşind în lume
desculţ
departe
sfâşiat
în zile impare

nu ai urechi pentru urletul deşertului
nici să priveşti înapoi
nu ai timp să numeri gânduri
nici să-ţi faci mătănii

paşii trec dincolo de ruine
în lumea pe care ai lăsat-o într-un ieri
fără indigo
fără sunete
cu-aceeaşi privire aşteptată
de valize cu ceaţă

credeai că nămolul ascunde numai nuferi
că orice piatră se poate şlefui?

fii veselă, toamnă,
sunt mai galbenă ca tine!
uite
îţi las cămaşa mea
s-o împarţi celor ce vor rămâne.

poezie de Luisa Neruţ
Adăugat de Georgeta Vişovan
Votează! | Copiază!