Lumea femeilor

Un nou drum te plimbă stând,
Cu viteza timpului ajungând
Din prezent căutand oricând
Povestea a mii de ochi spunând:

"Asta e lumea mea în care intri
Condusă de trup şi principii
Ce împăturesc interiorul meu
Dăruind inima mea ca trofeu
Celui ce înţelege ascultând
Un înţeles al fiecărui gând.
Iar fiecare cuvânt ca simbol
Ascunde în ciuda vremurilor,
Ce le-am cutezat a trece rar
În mintea mea, dar poate doar
Iluzia m-a făcut să cred în grabă
Că au trecut greu anii ce întreabă,
O fiinţă neputincioasă în faţa Lui
Întărindu-se cu alegerile norocului,
Luptând pentru scopuri preţioase
Am ajuns să-mi depăn tablouri frumoase,
Amintiri, chiar şi neplăcute, privindu-le,
Zâmbesc, larimile ferindumi-le
Căci acum sunt doar amintiri, atât!
Devenindu-mi frumos ce-a fost urât
Că a trecut... ce-am urât, cel mai mult...''

Şi tot aşa o altă voce-mi spune
Ba de milă, ba de rugăciune,
Ori bucatele ce însănătoşesc,
Corpul nostru expus azi la regres,
Sau de parfumuri bărbăteşti,
Admirate de mirosuri fine femeieşti,
Pentru că timpul vrea să pară
Altul faţă de cel de odinioară,
Dar timpul e acelaşi timp...
Neştiind poate nici el
Se păcăleşte singurel,
A lui clepsidră prăfuită
De imagini false acoperită.

Eu realizez încrezător
Că aşa e lumea oamenilor,
Bărbaţii sunt în lumea lor,
Trăind de fapt în lumea femeilor.

poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Votează! | Copiază!