Singurătatea tăcerii
Din tristețea ta,
s-a născut tăcerea mea,
doruri neatinse,
la care mai speram,
farmecul clipei
ce avea să vie,
stângaci cautând pe cer,
ochii atât de dragi mie.
Tăcerea ta,
în noaptea albastra
e vis de naufragiat
către astre,
e calea Lactee
cu doruri grele
și noi cavalcând
unde și maree.
Din lacrima ta,
s-a născut iubirea mea,
focul nebun
ce-mi trezește speranța,
cântecul și plânsul vieții,
în cupa de crin a clipei,
stele ce-n suflet
fac dimineți senine.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre stângaci
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.