Viață
Ești ca fulgul de zăpadă
Care zboară prin văzduh
Și apoi cade în ogradă
Umectând al său pământ.
Ce ești viață-n astă lume
Doar un fulg rătăcitor.
De faci bine de faci rele
Totul este trecător.
Că tu om, cu zile puține,
Mai tot timpul supărat
Să știi, că nimic nu iei cu tine
Din ce-ai strâns ori câștigat.
După ce dispari vine uitarea
Fără ca tu să mai revii,
Ea aduce întristarea
Printre cei rămași și vii.
Porți cu tine moștenire
Al trecutului păcat
Nu ai drept de jeluire
Până nu ești judecat.
Și atunci balanța dreaptă
Hotărăște ce-ai făcut
Ea se înclină ori se îndreaptă
Și-ți arată al tău trecut.
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre supărare
- poezii despre moștenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.