Răzmerița gândurilor
Și mergând pe Jiu în sus
M-am întors mereu pe curs;
Mai jos am dat de un fluviu
Botezat de mult Danubiu.
Care curge către zare
Hăt, departe până-n mare
Jiul nostru mai are frați
Prin Moldova și Carpați.
Uite așa vere sau frate
Toate în lume-s numărate.
Omul numără zilele
Apa sapă malurile
În viață totul crește
Nimic nu se irosește.,
Arunci în brazdă un grăunte
Din el ies semințe multe.
În acel spiculeț de grâu
Cu pai 'nalt până la brâu.
Că... și planta la fel pomul
Au o viață ca și omul
Când unul pleacă sau dispare
Altul pe loc va apare.
În nesfârșitul infinit
Plin de enigme-n circuit
Că nimic nu se mai știe
În lumea noastră ce-o să fie?
Încarnare..., Inerție...,
Ori uitare pe vecie!
De când este omenirea
Tot se cată fericirea
Viață lungă pe vecie
Dragoste și armonie!
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre fluvii, poezii despre creștere, poezii despre cereale, poezii despre botanică sau poezii despre Carpați
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.