Stop joc
Să-mi amintești de unde am plecat
mă jucam cu tine prin spații virtuale
erai blond
aveai niște ochi incredibil de albaștri
și erai extrem de căsătorit
îți plăcea cum pictez
îți plăcea cum respir
îmi adulmecai fiecare pas
fiecare venă
care pulsa nervos su piele
îi urai pe toți
cei cu care mă chatuiam pe net
făceai crize de gelozie
de o furie cosmică.
Stop joc
m-am întors la realitate
tu nici nu exiști.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Hagianu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre realitate
- poezii despre păr blond
- poezii despre pictură
- poezii despre jocuri
- poezii despre gelozie
- poezii despre furie
- poezii despre existență
- poezii despre căsătorie
- poezii despre criză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.