Criticilor lipsiţi de autori... zaţ... ie

... ce aere au să se inspire,
unii, de scriu de răstignire
altora, făr-a fi desemnaţi
de vreun conclav sau preparaţi
de şcoli înalte, neştiute
de-o lume, numai de ei vrute
cu preamărire-n importanţă
ce şi-o dau înşişi... aroganţă,
cuvânt ce şi-l exprimă prost,
într-un limbaj se vrând compost
de zeflemea, ce-i "har" divin
la nuli ascunşi fără destin,
în amestec c-ura neputinţei
de-a crea ei probe sentinţei
ce-o dau se măscărind sub robe
de juji cu minţi anaerobe
ce se-mbâcsesc în propriul morb
ce-l croncănesc în cârduri, "corb",
crezând că ei-s imn la cultură,
ce-l scriu şi-l cred... râgâitură
de-a fi talent ce-l reprezintă
demenţi, meritorii de flintă...

... şi-aşa s-a umplut celuloza
de foi mânjite, spre narcoza
ce fraţi de cruci în sifilis
mental, se preamăresc în scris
şi-n laude îşi pun coroane
de mărăcini, visând icoane
să fie pentr-un neam, crezând
că ei vor fi perpetui prund
de rigole curgând dejecţii
însămânţându-se-n infecţii
în spaţii, în timp, c-au cutezanţă,
tupeul nesimţit de clanţă
ce-ţi rupe gura, ei au cheie
să-nchidă porţi şi să descheie
dig pentru valul paranoic
de vers inexistent, "prozoic",
eter năpădind virtual,
în case, în minţi, amonte, aval,
săpând să scoată la iveală
ce n-a fost bun, pun osteneală
să denigreze sau cultive
doar ce vor ei, să invective
într-un limbaj de băşcălie,
ce nu-s capabili, n-or să fie...

... e drog ce-l caut cu nesaţ
în cafea neagră... şi las zaţ!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!