Înrolat

Sunt înrolat ţie până la moarte
Să te păzesc de cuceriri, de asedii;
O santinelă-n cart cu armele de toarte,
Fără de schimb în gândurile-mi sedii.

Sunt pas de marş în veşnică patrulă
Să-ţi ţin speranţele pe aleile ce calci
Şi-ţi port rezervele de vis; îs o caraulă
Ce-aştept, în zână timpul să-mi descalci!

Târâş îţi şterg din urmele lăsate
Să nu te ajungă nimeni să te atingă;
Să te-apăr lumii, înnebunită de păcate,
De te-ar găsi dorinţele să-ţi stingă!

Mă scol cu noaptea-n cap, mă culc cu ora
Să-ţi trâmbiţez silabele din nume;
Că numai tu eşti odă, sunet tuturora
Şi fără tine nici n-ar exista vreo lume!

Ies zilnic la raport, căci Creatorul
De uită c-a dat stelelor candoare
Se poate pierde; veşnicul începătorul
Neştiind că îngerii-s făcuţi din tine floare!

Mi-am depus jurământul de soldat
Să-mi dau din viaţa ce-am de împrumut
Să ţi-o dedic trezor, oh, temătoare de apărat
Ce-am tot visat să te-am... şi nu ştiu de m-ai vrut?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!