Viața repede îmi curge
Doamne,
Viața repede îmi curge.
Și mă-întreb, unde se duce?
Că de-ar curge încetișor,
Precum apa de izvor,
Limpede, cristal de munte,
Nu mi-ar mai lăsa pe frunte
Brazdele-atât de adânci,
Parcă-s crăpături în stânci.
Îmi curge viața ca lava
Izbucnită din vulcan.
Îmi întinde mie tava
Să-îmbătrânesc an de an.
Doamne,
Lasă-mă așa cum sunt.
Mai am de împlinit ceva.
Cât mai calc acest pământ,
Să las semne-n urma mea.
Două flori am de crescut.
Frumoase ca două stele.
Le iubesc atât de mult.
Sunt lumina vieții mele.
Cu mine dacă ești bun,
La picioare am să-ți pun
Sufletul, ce Tu mi-ai dat
La-început, când m-ai creat.
Viața vreau să curgă lin
Și fetele să-mi trăiască.
Să aibă un cer senin,
Tot ce-i frumos, să iubească.
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre vulcani
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- poezii despre picioare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.