Oasele voastre
Voi evita pământul proaspăt săpat,
pentru ca să nu-i pătrund adâncurile și să ating
pâlcurile de oase care nu sunt ale voastre.
Voi evita pământul umed, așa cum m-aș fi ferit
de pășunile păscute de întuneric.
O să mă apropii de marginea apelor
și o să stau la ușa ascunsă a înserării,
departe de drumurile ce duc în toate părțile.
Ca mâine, însă, trebuie să plec
și din nou îmi voi pune scutul turtit.
Pe aici au mers melcii cu pas argintiu,
pe acolo au trecut frații-raci,
târându-și trupurile trunchiate.
Eu pe unde să o apuc acum,
ca să pot reveni la oasele voastre?
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre apă sau poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.