Avionul Oradea-București
Stau în aerogară și-aștept
Avionul de nouă și un sfert.
Lume multă, care, ca și mine,
Așteaptă-avionul ce nu mai vine.
Un bătrân discută cu-o fată
Așa, ca să se afle în treabă.
Milițianul caută'n valiză
Pentru a nu avea vreo surpriză.
O doamnă'ntr-un taior verde
Spune că ea nu mai crede
Că avionul mai vine până la zece.
Și astfel timpul tot trece și trece.
De-odată, se-anunță în difuzor
Că avionul, având ceva la motor
Pleacă din București pe la zece.
Și timpul iar trece și trece.
Pe la unșpe, fără să fie pe listă,
Avionul aterizează pe pistă.
Și de-odată, pe nepusă masă,
Îmbarcarea și drumul spre casă.
Avionul pornește și iată-l se ridică.
Privesc... și nu-mi este frică.
În avion lumea discută, citește,
Un beculeț s-aprinde, clipește.
O fată frumoasă servește coniac,
Alta se uită la un ciorap,
La radio transmite niște vești
Și-aterizăm. Salut, București!
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre aviație
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre surprize
- poezii despre radio
- poezii despre motoare
- poezii despre lectură
- poezii despre frumusețe
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.