Pândarul ploilor fecunde
Sunt un ocean de sentimente
Și ploi în mine-aștept să cadă,
Hotarele-mi sunt continente,
Iar mohorâtul cer mi-e pradă
Pândesc în liniște făptura
Mai nesfârșită decât îs,
Voi da pesemne lovitura
Când norii m-or lua în râs,
Apropiindu-se de mine,
Scuipându-mă ca pe un mort,
Nemaiputându-se abține,
Crezând că veșnic îi suport.
Jucați-vă deasupra mea,
Cum a făcut-o și amorul
Care, crezând că mă pândea,
În colții-mi și-a pierdut umorul!
Lua-v-ar dracu' de nătânge,
Iubire, cer nemărginit...
Curând în colții mei veți plînge,
Nepricepând că v-am pândit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre draci
- poezii despre umor
- poezii despre râs
- poezii despre ocean
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre continente
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.