Bucuria-i tot mai rară
În vara asta norii-au plâns
Cu prea puține lacrimi.
Cât a plouat, n-a fost de-ajuns
Să stingă-a noastre patimi.
Tristețea mai greu ne apasă.
Bucuria-i tot mai rară.
Lipsește pâinea pe masă,
Viața noastră-i mai amară.
Speranța pentru viitor
E din ce în ce mai sumbră.
E blestemat acest popor
Să rămână doar o umbră.
Mai marii țării au orbit.
Nu văd cum nația dispare,
Cum tot românul e sortit
Să meargă peste hotare.
Natura nu ne ajută,
Ei de noi nu au habar,
România e pierdută.
Rămâne fără hotar.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre graniță
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre pâine
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.