Carul Mare

Perdeaua de mătase
albastru metalic
stropită cu aur,
ornată cu flori albe
de nori rătăciţi,
se luminează discret.
Purtată pe roţi imaginare,
Ursa Mare
porneşte spre o altă noapte
visată de poet.

Întunericul
se risipeşte greu...
Acolo, sus,
strălucind în noapte,
Carul Mare
s-a lăsat privit,
plimbându-se
printre aştri cu chip adormit,
deranjaţi din somn
de-al roţilor lui scârţâit.

Aşezate simetric
într-un trapez,
cele şapte stele din Car
domină constelaţia
circumpolară.
Alcor, a doua stea din coada uşor curbă,
e mândră
că poate fi văzută cu ochiul liber
de pământenii visători,
cu gândul printre stele călători.

Vanitoasă,
nu poate alunga tristeţea.
O copleşeşte frumuseţea
Carului Mic,
care-şi plimbă cu fală
Steaua Polară
îmbrăcată
în aurul cel mai pur.
Clipeşte încântată
de strălucirea-i milenară.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!