Madeleine

S-au golit nopţile toate,
cufere cu galbeni, sparte,
se mai văd urmele dinţilor în pernă,
craterul viselor, pe scândurile rupte,
licheni au crescut, şerpi leneşi, Madeleine,
se-nvârt palele, orele, zorii,
unde ne sunt îndurătorii?
Spuneai să fim buni,
dar ce bem înainte de moarte, Madeleine?
De privesc în sus, nu se vede nici un duh,
cine poate, mai crede, cine nu,
se întoarce cu faţa la perete, în geamăt.

Şi-ngheaţă.

**********

Cadavre pe Sena, acolo l-am zărit pe Paul Celan, avea o inimă fragilă, de porţelan, dacă puteam l-aş fi oprit din zbor, dar el acum se plimbă-n Elsinor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!