Şi n-aş mai vrea minciuni din alte ere

Un înger gabier îmi dă târcoale
De-atâţia de ani se ţine scai de mine
Oriunde merg, prin port, prin mahalale,
Prin săli de biliard, fără ruşine
Îmi calcă umbra peste tot şi pare
Dacă te uiţi din far că suntem unul
Cu aripi din ţărână târâtoare
Având acelaşi înţeles: surghiunul
Firav ca fericirea mă îmbie
Să-i dau cămaşa mea s-o facă vele
Făgăduindu-mi trai pe veresie
Când s-o-nturna cu zeci de caravele
De peste mări şi ţări nelămurite
Şi m-o acoperi întreg cu daruri
Livre de perle, vise spălăcite,
Ţigări de foi, absinturi, avataruri
Promite câte-n lună şi chiar luna
Verzi papagali, lingouri de speranţe
Hamacuri fără sfori, promite-ntr-una
Nu-l cred, atâtea mângâieri malfranţe
Am tot primit, aduse de vapoare
Fără busole în debarcadere
La ţărmul meu de taine plutitoare
Şi n-aş mai vrea minciuni din alte ere
Uitate prin americi intestine
Şi cum aş merge dezbrăcat pe stradă
"Dar nu eşti gol, eşti îmbrăcat în tine,
Ca-ntr-o armură veche de paradă"...

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru Dancu
Votează! | Copiază!