Alt destin

Pierdut în noaptea înstelată,
Paşesc, pe Calea cea Lactee,
Spre o planetă-ndepărtată
Cu tine-n gînd mergînd, femeie.

Se pierde Terra-n întuneric,
Şi tot mai mică mi se pare;
Un punct strălucitor şi sferic,
Care apoi de-antreg dispare.

Şi nu-i rachetă să m-adaste,
Nu-i meteor pe vreo orbită,
Ci doar întinderi reci si vaste,
Şi linişte nemărginită.

Fugit-am de meschina-mi lume,
Himere-mi plîng abandonate,
Şi nu mi s-o mai şti de nume
În veşnica imensitate.

Sunt un proscris pe care-l poartă
Un nencetat, puternic stimul,
De-aşi încropi o nouă soartă
Şi-un alt destin mai bun ca primul.

Şi doar o jale am eu, poate,
Altfel, mi-ar fi cu totul bine;
Iubito-am renunţat la toate,
Iar tu ai renunţat la mine.

poezie de Ionel Adrian Gugea (11 decembrie 2008)
Adăugat de cocor2
Votează! | Copiază!