Ceva se stinge, dar floarea de lotus
Ceva se stinge, poate soarele, poate dragostea,
O flacără într-o lampă afumată,
Întunericul are brațe lipicioase,
Creierul meu aleargă titirez pe masa lucioasă a contelui,
Nu mai bate inima pentru tine, așa mi se pare,
Dar nici o flacără nu ajunge la stele,
Am văzut morminte care umblau pe stradă,
Aud un râs pe scări, o fi râsul iubitei?
O fată suavă se făcu otravă, ca-n basmele cu pogonici,
Pentru cei mici, erai bună, te-ai făcut mătrăgună,
Altfel e umbletul, portul,
Îmi duc în mine și mortul.
******************************,
Floarea de lotus și-a deschis petalele
De un alb orbitor,
La fel ca femeile care știu să iubească,
știu să respingă ura prostească,
știu să aducă alinare celor străbătuți de curenții reci
ai singurătății concrete,
floare de lotus, care zeiță te-a plămădit din propria ei carnație?
Amețit de minunea naturii, străbat apele verzi ale minciunii,
Un crap viclean îmi face cu ochiul,
Te-nșeli, dragă, e doar o simplă floare de lotus.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre râs
- poezii despre flori
- poezii despre întuneric
- poezii despre verde
- poezii despre singurătate
- poezii despre porturi
- poezii despre ochi
- poezii despre natură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.