Albaspina
Creștea un stuf de albaspină
Ce înflorea voios la soare,
Umbrind o cruce în ruină
Pe valea Grecii răpitoare!
În drum, trăsura ni s-oprise,
Ș-apropiindu-ne de cruce,
Din florile ce-mbobocise
Și ce aveau să se usuce,
Rupsei o ramură-nflorită,
Și cugetai, că drept în groapă,
Speranța de om nedespărțită
Cu omu-odată nu se-ngroapă,
Că de-nsoțește albaspină
Pe om, și-n moarte cu constanță,
Emblema ei de farmec plină
Nu strigă celor vii: "Speranță?"...
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Poezii (1882)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- citate de Alexandru Macedonski despre văi
- poezii despre moarte
- citate de Alexandru Macedonski despre moarte
- poezii despre flori
- citate de Alexandru Macedonski despre flori
- poezii despre cruce
- poezii despre Soare
- citate de Alexandru Macedonski despre Soare
- poezii despre Grecia
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.