Se face frig, iubitul meu...
Se face frig, iubitul meu... îmi bate-n geam o iarnă,
Copacii goi sunt astă zi triști... și-ncepe-ncet să cearnă
Mi-e dor de brațul tău cel cald să-mi mai aline dorul
Culcându-mi capul pe-al tău piept să retrăim amorul
E mult de-atunci... eram copii și am crezut în tine
Nici tu nu-nțelegeai ce spui... Era așa de bine!
În două vise ce aveam se împletea iubirea
Dar peste ani s-a așternut tăcută, amintirea.
Mi-e dor iubite de-un sărut!... Ce drept eu am a spune?
Doar o străină am rămas pierdută-n marea lume...
Îl rog pe bunul Dumnezeu să-mi spună dacă poate
Măcar dacă ești fericit... și-apoi merg mai departe...
Rămâi mereu al meu iubit și voi păstra în minte
O dragoste fără păcat cu două jurăminte:
Tu ai promis c-ai să revii într-un târziu de iarnă,
Eu n-am promis, dar te-am iubit și-ncepe-ncet să cearnă...
Se face frig, iubitul meu, adorm în gând cu tine,
Mai sper că-n sufletul tău bun, e loc și pentru mine...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
| ioana-maria [din public] a spus pe 7 ianuarie 2010: |
| superba .....nu am cuvinte |
| Gicu [din public] a spus pe 26 martie 2011: |
frumoasa pezie, se resimte un stil Eminescian si Bacovian in acelasi timp
super!!! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 26 martie 2011: |
L-am cautat pe G. Bacovia in aceasta poezie si nu l-am gasit. Doar daca e inchinata dumnealui, desi poetul nu cred ca putea fi banuit ca poarta femei in sufletul sau hain (sub aspect amoros). E drept, niste miresme eminesciene plutesc discrete in aerul inghetat.
Doama poeta,
N-are rost sa-l invocati pe Dumnezeu, ca sa aflati daca o duce bine fostul (din perspectiva lui, nu a dvs.), iubit. Mai bine angajati un detectiv particular. Dumnezeu nu face confesiuni, El e confesorul. Singura metoda de a scapa de frigul care va impresoara este sa aruncati un bustean in soba, si sa va imaginati ca in timp ce dvs. suferiti de degeraturi interioare, dumnealui (fostul) doarme "bustean" in bratele unei domnisoare care (pt. un efect caloric instantaneu) va e prietena buna. Va garantez ca va veti infierbanta iute inchipuindu-va ca busteanul care arde cu paraituri in semineu este ex-ul dvs. In naivitatea mea va marturisesc ca nu am inteles care erau cele doua juraminte (din ultima strofa). Al lui care era fals (sau efemer) si exterior si al dvs. care e adevarat (sau etern) si interior? Pai, de ce nu i-ati jurat si dvs. iubire vesnica? Minciuna lui trebuia combatuta prin adevarul dvs. Nu ati fost complementari, pe cuvant. |
| C.Erber [din public] a spus pe 27 martie 2011: |
Ăsta-i necazul,
Gicule!
Dacă se simte un stil
eminescian și bacovian
într-o poezie
care nu e a lui Eminescu,
nici a lui Bacovia,
nu poate fi "super"!
Din nefericire,
poezia are prea multe
dulgegării comune,
fiind foarte departe
de modelele evocate. |