Doamne, ne-ai făcut din noroi. Și ne-ai tratat ca atare.
aforism de Valeriu Butulescu din Frunze fără ram, Bucuria naufragiatului
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
1 Andrei [din public] a spus pe 20 august 2008: |
| Iar mă întreb și vă întreb: este oare o erezie modul acesta de a trata un adevăr biblic, pe care autorul nu îl neagă? |
2 Monica Trif [din public] a spus pe 20 august 2008: |
| Nu cred ca Dumnezeu ne trateaza ca fiind noroi. Noi ne tratam reciproc in acest fel |
3 Bulă [din public] a spus pe 20 august 2008: |
| Cred că autorul de referă la faptul că omul modern se simte abandonat de Dumnezeu. Pe vremuri, în timpurile biblice, minunile se țineau lanț. Acuma, pauză. Stalin, marele ateu, a omorît milioane de oameni și a murit de bătrânețe. Credeți că a ajuns în Iad? Unii spun că ar fi, totuși, în Paradis, mare secretar de partid. Dumnezeu ne tratează ca fiind noroi, iar noi, oamenii, ne tratăm ca atare. Un singur semn clar al existenței Sale, o singură minune fără echivoc, și bisericile ar fi întruna pline. |
4 Laura Soare [din public] a spus pe 21 august 2008: |
| Sunt de acord cu doamna Monica. Dumnezeu nu ne trateaza ca fiind noroi, pentru ca, daca ne-ar fi tratat asa, nu L-ar mai fi trimis pe Fiul Sau sa Se faca Om asemenea noua si sa Isi dea viata pentru noi. In ceea ce priveste minunile, va recomand, domnule Bula, sa cititi pe site-ul www.crestinortodox.ro articolul care se intituleaza Verbul a crede. Mie nu mi-ar placea deloc sa mi se intample minuni. Domnul Iisus Hristos a spus: Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut. Dumnezeu nu vrea ca noi sa credem ceea ce vedem, deoarece atunci nu am mai avea niciun merit. Dumnezeu vrea sa ne rasplateasca pentru credinta noastra, or daca am vedea, ce merit am avea. Asa cum ati spus si dumneavoastra, daca s-ar mai petrece o minune, bisericile ar fi pline, dar atunci nu ar mai trebui sa fim rasplatiti pentru credinta noastra, fiindca aceea nu ar mai fi credinta. Este normal sa crezi ceea ce vezi. Avem un merit atunci cand credem ceea ce nu vedem, dar, in primul rand, Dumnezeu nu vrea sa forteze libertatea noastra. Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru(libertatea de a alege intre bine si rau) si, daca am vedea o minune, ar insemna ca El ne obliga sa credem si nu ne mai respecta libertatea, pentru ca nu am putea nega evidenta. in timpurile Biblice se intamplau minuni cu cei credinciosi. Intr-una dintre Evanghelii scrie ca Hristos nu a putut face minuni intr-o cetate din pricina necredintei celor care locuiau acolo. Nu minunile trebuie sa conditioneze credinta, ci invers. Dumnezeu nu vrea sa faca minuni fara colaborarea noastra pentru ca noi suntem fiii libertatii. |
5 Bulă [din public] a spus pe 22 august 2008: |
| Doamnă Laura Soare, Eu vă admir convingerile, faptul că nu aveți nici cea mai mică ezitare. Am avut răbdarea și dorința să citesc cele Trei Mari Cărți: Vechiul Testament, Noul Testament și Coranul. Sunt trei moduri de abordare a aceluiași Dumnezeu. Toate trei sunt convingătoare. Toate trei au în spate secole de tradiție și zeci de milioane de credincioși. Eu sunt creștin ortodox și așa voi rămâne. Intru destul de des în biserici, mai degrabă pentru a mă reculege, decât pentru a mă prosterna în fața unor obiecte poleite. Cred, îmi place să cred că sunt credincios, dar am o mulțime de rezerve. Eu cred că rezerve au, dacă sunt sinceri, sute de milioane de credincioși. Credința noastră are două milenii. Oamenii au evoluat mental, dar metodele de predare ale religiei au rămas cam aceleași. Vrei în Rai? Fii om de omenie. Apucă-te de prostii și vei arde veșnic. Am devenit ortodox, când aveam o lună. Nu mă plâng, dar, dați-mi voie să subliniez un aspect: nimeni nu mi-a cerut părerea. M-a botezat un preot, contracost. Spuneți, Doamna Soare, că nu v-ar plăcea să vi se întâmple minuni. Mărturisesc, nici eu nu doresc o minune în care să fiu implicat personal. Să câștig la loto, să ajung prim ministru. Simplu fapt că trăiesc mi se pare o treabă minunată. Aș fi vrut, totuși, câteva dovezi mai recente ale supranaturalului. O singură minune modernă ar face să se convertească instantaneu milioane de păcătoși. Dar cerul, uriaș și albastru, continuă să tacă. În timpurile vechi, Dumnezeu era mereu printre oameni. Evident, l-au văzut puțini, dar existența lui era mereu simțită. Astăzi prezența Lui e rară. Și ce necesară ar fi fost, fie la Auschwitz, fie în Noaptea Sfântului Bartolomeu, fie la Srebrenica, unde au murit mii de copii, evident nevinovați. Dar, așa cum spuneți, ne-a lăsat să ne descurcăm singuri, prin liberul arbitru. Dacă alegem răul, de cele mai multe ori din nepricepere, vina este a noastră. Dacă Isus a ratat o minune într-una din cetăți, s-a dat vina pe necredința locuitorilor. Vinovat e tot noroiul uman. Eu cred într-un Dumnezeu Tată, prietenos și iubitor. Dar eu, ca fiu neînsemnat al Lui, ca frate umil al lui Isus, mă simt părăsit, neglijat, abandonat. Aprind lumânări, și în lumina lor văd parcă și mai bine suferința celor drepți și huzurul ostentativ al păcătoșilor. Am înțeles că se va face dreptate, dar cândva, într-un viitor îndepărtat, într-un tribunal fără public. Peste tot, doar probe inițiatice, amăgiri și capcane. Uneori, Iubirea Lui pare mai degrabă un bici de foc. Această lipsă de preocupare, această indiferență apatică față de o familie de șapte miliarde de suflete, mă face să simt în mine tot noroiul primordial Mă trimiteți pe un anumit site și mi se pare corect. Așa procedează misionarii în epoca computerelor interactive. Acum trei sute de ani biserca l-ar fi ars pe rug pe Bill Gates, și pe toți apostolii Internetului. Așa cum a făcut cu Bruno, filosoful din Nola, care a plătit cu viața pentru un adevăr pe care astăzi orice preot îl știe. Mă întreb și vă întreb: Cât timp va putea fi redus la tăcere și ascultare omul viitorului, tot mai inteligent, tot mai curios și tot mai informat, cu dictoane de tipul "Crede și nu cerceta!" |
6 Laura Soare [din public] a spus pe 22 august 2008: |
| Domnule Bula. In primul rand, ma bucur mult ca sunteti dispus sa discutam si va admir pentru cunostintele pe care am observat ca le aveti in diferite domenii. Sunt in aceeas situatie, am fost botezata la o varsta foarte frageda si, evident, nu mi s-a putut cere parerea, dar nu mi-ar interzice nimeni sa-mi aleg o alta religie. Nu cred ca aceasta practica ne ingradeste libertatea. Va inteleg ca aveti indoieli. Si ucenicii lui Hristos au avut de multe ori momente de indoiala, desi erau martorii atator minuni. Nu putem avea credinta fara ajutorul lui Dumnezeu, iar El este dispus sa ne ajute, daca noi Ii cerem aceasta. Daca ati citit Biblia si Coranul, cred ca sunteti de acord ca invatatura Noului testament este superioara oricarei alte morale. Eu nu am citit Coranul, dar stiu aproximativ doctrina Islamului si mi se pare ca seamana oarecum cu Vechiul Testament, dar cu invatatura Noului Testament nu seamana deloc. Nu am intentia de a ii jigni pe adeptii acestei religii. Sunt convinsa ca si in Islam exista multe principii care pot asigura buna intelegere intre oameni, dar in nicio religie nu exista ideia iubirii fata de toti oamenii, inclusiv fata de dusmani si, mai ales, nu exista credinta ca Dumnezeu a murit pentru mantuirea oamenilor. Dumneavoastra, domnule, ati spus ca sunteti credincios, dar aveti indoieli. Ganditi-va ca si in vremurile biblice era aceas situatie. Dumnezeu facea minuni numai cu cei credinciosi. Iisus nu a ratat minunea despre care v-am scris in comentariul precedent. El a putut chiar sa il invie pe Lazar, prietenul Sau. De ce ar fi ratat o minune mult mai usoara. Tot in Biblie, este un alt exemplu. Un tata L-a rugat pe Iisus sa-i vindece copilul si I-a zis: Doamne, daca poti, ajuta-ne, fiindu-Ti mila de noi! Iisus a raspuns: Daca poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede. Tatal acelui copil bolnav a dat atunci un raspuns memorabil: Cred, Doamne. Ajuta necredintei mele! Acest dialog il puteti gasi in Evanghelia dupa Marcu. V-am dat acest exemplu pentru a va demonstra ca nu face Dumnezeu minuni, decat daca noi credem in El cu tot sufletul si, daca nu credem, putem cere tot de la El credinta. Ati intrebat cat timp va mai accepta lumea principiul: crede si nu cerceta. Adevaratii crestini vor accepta in totdeauna, pentru ca acest principiu nu se refera la dezvoltarea stiintei sau la altceva, ci numai la credinta. Sa nu cercetam autenticitatea existentei lui Dumnezeu. Daca inchizitia i-a ars pe rug pe cei care voiau doar sa anunte o descoperire stiintifica, cei care au facut asa ceva sunt strict responsabili. Faptele lor sunt total contrare credintei crestine. Ati spus foarte frumos. Si eu cred ca este o minune faptul ca existam. Cred ca Dumnezeu nu mai face atatea minuni din doua motive: din cauza necredintei noastre si pentru ca noi sa credem fara sa vedem si, in felul acesta sa avem un merit mai mare din credinta noastra. Cu respect. |
7 sorin [din public] a spus pe 23 august 2008: |
| Doamna Laura am mai vazut un comentariu al d-voastra asemanator si nu inteleg cum puteti afirma ca arderile pe rug ale ereticilor erau opera "unora"Doamna aceste executii publice se faceau pe baza unei sentinte data de un tribunal ecumenic care respecta intru totul procedura judiciara Existau denunturi, arestari, anchete(puteti verifica spre lamurire Tratatul de tortura scris de Marele Inchizitor-Torqemada)martori, sentinte, apeluri, recunoasteri, pocainte publice si sentinte finale Formula de incheiere a sentintei finale ere data in numele lui Dumnezeu si a Biserici Nu puteti spune ca cineva din sinul Biserici va fi pedepsit pe pamint pentru simplul fapt ca faptele s-au prescris iar autorii au murit si NU A FOST O FAPTA INDIVIDUALA SAU COLECTIVA A fost "opera"unei institutii A si sa nu uit! Stiti cumva Biserica a redeschis procesul lui Bruno sau Pamintul este tot centrul Universului? |
8 Laura Soare [din public] a spus pe 23 august 2008: |
| Domnule Sorin, nu am afirmat ceea ce spuneti dumneavoastra. Stiu foarte bine ca Inchizitia era un tribunal al Bisericii Catolice, dar am spus ca ceea ce facea aceasta institutie este contrar credintei crestine. Domnul Iisus Hristos a spus clar: Cine scoate sabia de sabie va pieri. Tot El a zis: Iubiti pe vrasmasii vostrii. Sunt convinsa ca aceasta era o institutie perfect legala in vremea aceea, dar nu poate fi acuzata intreaga Biserica si, mai ales, nu poate fi acuzat crestinismul. Au dat sentintele acelea in numele credintei, pentru a isi pastra autoritatea in fata oamenilor, dar Mantuitorul Hristos nu accepta asa ceva. Va pot da un exemplu chiar din Biblie. Odata cand Iisus voia sa mearga la Ierusalim pentru o sarbatoare a iudeilor, trebuia sa treaca prin Samaria, dar din cauza conflicteului dintre iudei si samarineni, acestia din urma nu au vrut sa Il lase pe Iisus si pe ucenicii Sai sa treaca pe acolo. Atunci, unul dintre ucenicii lui Iisus a zis: Invatatorule, vrei sa poruncim ca focul sa coboare din cer si sa-i mistuie? Iisus le-a raspuns: Nu stiti fiii carui Duh sunteti. Fiul Omului a venit nu ca sa piarda sufletele, ci ca sa le mantuiasca. A venit sa caute si sa mantuiasca ceea ce era pierdut. Asadar, domnule Sorin, nu pun la indoiala cunostintele dumneavoastra in domeniul istoriei. Sunt convinsa ca inchizitia facea crimele acelea in numele lui Dumnezeu, dar, prin aceasta, aceasta institutie facea o blasfemie groaznica, daca s-ar putea spune asa, pentru ca facea crime abominabile in numele Dumnezeului iubirii, in numele Celui Care ne-a invatat sa ne iubim unii pe altii si sa iertam de saptezeci de ori cate sapte. Inchizitia a invocat dreapta credinta crestina, dar a facut exact ceea ce crestinismul condamna cu strictete. Cum am putea acuza invatatura crestina doar pentru ca unii si altii au invocat-o pentru a justifica pozitia lor privilegiata in societate? Invatatura crestina condamna categoric orice crima de felum acesta si orice crima in general. Am repetat aceleas idei pentru ca am observat ca in comentariile precedente am avut o exprimare neclara si, prin urmare, nu m-ati inteles corect. Sper ca acum ati inteles ca eu cred in Domnul Iisus Hristos si in invatatura Sa, dar sunt total impotriva celor care se pretind crestini, dar se comporta ca cei mai mari dusmani ai crestinismului. Cu deosebit respect. |
9 confluente [din public] a spus pe 10 octombrie 2008: |
| Minunea pe care o asteptati de acolo de sus, trebuie sa se intample in dvs. sa doriti, sa o doriti cu toata fiinta. Poate fi un inceput...prin ... Credinta |
10 Atena [din public] a spus pe 26 octombrie 2009: |
| Monitorizarea omului prestată de Providență este de o pasivitate soră cu inexistența. Mă așteptam la mai multă interactivitate, la o dragoste paternă cât de cât sensibilă. Pentru că suntem copiii Lui. Nimic din toate acestea. Doar speranțe neîmplinite învăluite în fum de tămâie. |
11 Domnica [utilizator înregistrat] a spus pe 27 octombrie 2009: |
| Adevărat e că Dumnezeu l-a făcut pe om din noroi (înțelegând prin asta pământ amestecat cu apă, două elemente sacre), dar "i-a suflat în nări suflare de viață și l-a făcut SUFLET VIU". Tot din pământ și apă a făcut florile, copacii roditori, fiarele, peștii și păsările frumos cântătoare... Dacă vreți să vedeți minuni, uitați-vă cum se naște, crește și înflorește viața în jurul vostru, nu din simplul noroi, ci din suflarea de viață cu care Dumnezeu a binecuvântat pământul și pe noi. O femeie care poartă un copil în pântec sau un fermier care însămânțează ogorul știu că au primit acest lucru în dar și-l prețuiesc ca atare. Am fost făcuți din noroi, dar am fost tratați ca niște Dumnezei, prin înduhovnicire. Prin urmare, dacă vrem ca Dumnezeu să ne trateze ca pe niște egali, trebuie să ne purtăm ca niște egali ai lui Dumnezeu, adică pe măsura darului pe care ni l-a făcut. |
12 aneladgam [din public] a spus pe 5 iulie 2010: |
| Doamne ne ai facut din noroi si ne am tratat ca atare...mai corect zis |
13 daniel stanciu [din public] a spus pe 7 iunie 2012: |
| Doamne ne-ai facut din noroi si Te tratam ca atare. Daca Ne iubesti si noi suntem din namol e clar ca ai un meniu diversificat, codita imbarligata si maniere alese. |