Grija Ălui Bătrân
În această dimineață,
Guguștiucul a cântat a primăvară.
Verdele din glasu-i stă la pândă
Prin muguri, pe sub scoarța pământului,
Pe sub scoarța copacilor...
Numai omul scorțos nu-l aude.
El stă ca un salcâm uscat,
Pe care Dumnezeu îl ține ca semn,
Pe mejdină.
Să nu intre copiii vecinilor peste noi,
Când n-o mai fi El.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre vecini
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre muzică
- poezii despre muguri
- poezii despre dimineață
- poezii despre copilărie
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.