Contemplare
Mi-au adormit iubita cu pisicuța lângă ea
Ca îngerii de buni, la fel de moi, de catifea
Topind o lume zbuciumată-n calde adieri,
Lasându-mă pierdut cu gândul dus la ieri, de azii, de ieri...
E-o liniște molcomă de-un diafan, neomenesc ferice
Când sufletul se scurge lin, fuior... fără de cicatrice
Se adună-n suavul corp cu chip îmbujorat
Și mâini și vise, averi și daruri, gânduri de păcat.
Călătoresc alături de spiritul ce doarme, m-am uitat,
Nici nu mai sunt, un altu-s contopit, teleportat
Într-un contemplu, ce n-aș vrea sfârșit... Sfârșesc
În somn, cu capul pus pe palme toropit de-ncânt... Iubesc!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre pisici
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.