În asfințit
Când îți vei aduce aminte de mine
voi fi doar câmp în asfințit,
mistuit de radiațiile unei iubiri
ce a declanșat tumori multiple.
Toamnele aspre ce mi-au trecut prin suflet
însoțite de vânturi și ploi
mi-au spulberat
așteptările.
Au șters și ultimile rămașite de dor;
erau învelite în ceara durerii și miruite
cu lacrimi.
Din când în când lăsam să intre
primavara;
S-au ivit ghioceii dar nu au mai avut niciodata putere
să înflorească;
au murit cum mor unii copii în fașă,
de dorul mamei ce a murit
la naștere.
poezie de Angelina Nădejde (10 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.